Riva degli Schiavoni

Pe măsură ce traversezi primul pod de pe Riva, Ponte della Paglia, vei zări Puntea Suspinelor, care trece peste canalul dintre Palatul Dogilor și Noile Închisori.

Cu greu o poți rata: acolo sunt mereu turiști adunați pentru priveliștea clasică, așa că vei privi și tu aproape instinctiv.

Dar e bine de știut că există un punct de belvedere mai liniștit, pe care mulți vizitatori îl ratează: Ponte della Canonica, dincolo de Puntea Suspinelor, de unde o poți vedea cu laguna pe fundal: un contrast sugestiv între captivitate și libertate.

Continuând pe lângă Noile Închisori, îți apare în față fațada impunătoare a Palazzo Dandolo, aripa centrală a Hotelului Danieli, ale cărei elemente arhitecturale amintesc izbitor de Palatul Dogilor.

Apoi, după ce traversezi Ponte Michelangelo, poate merită un ocol scurt de 2 minute de la malul apei pentru a vizita San Zaccaria.

Biserica este cunoscută pentru fațada sa neobișnuită în două stiluri, altarul luminos și cripta inundată, cu aer suprarealist.

Înapoi pe malul apei, vei ajunge curând la Biserica Santa Maria della Pietà, cunoscută și ca Biserica Vivaldi datorită legăturii strânse cu cel mai mare compozitor al Veneției.

Pentru o seară memorabilă, mergi aici la un concert, când interpretări emoționante ale lucrării 'Anotimpurile' umplu spațiul oval, proiectat special cu gândul la acustică.

Dacă te gândești să participi, merită să știi dinainte câteva lucruri, de la alegerea serii potrivite până la găsirea unui loc bun.

Pe măsură ce mulțimile încep să se rărească, vei descoperi o Veneție mai liniștită, cu mai puțini turiști și mai mult din viața ei de zi cu zi.

De-a lungul drumului, numeroase terase umbrite te îmbie la o pauză binemeritată.

În curând, vei ajunge la canalul care duce spre impunătoarea poartă principală unde începe Arsenalul venețian.

Aici a fost construită puterea maritimă a Veneției la o scară uluitoare: în perioada de apogeu, șantierul naval angaja mii de muncitori și putea produce galere de război cu o viteză remarcabilă.

Zona din spatele porții principale rămâne închisă publicului, deoarece este încă o bază militară activă. O altă parte a complexului Arsenalul venețian este însă deschisă vizitatorilor tot anul, unde poți explora docurile istorice și descoperi câteva surprize neașteptate.

La poarta principală mai sunt multe de descoperit. Admiră frumoasele statui cu teme marine și caută runa vikingă sculptată pe una dintre statuile-leu — va fi nevoie de puțin spirit de detectiv.

Iar dacă apetitul pentru istoria maritimă a Veneției nu este încă satisfăcut, chiar în locul unde canalul spre complexul Arsenalul venețian se desprinde din Riva se află Muzeul de Istorie Navală.

Amenajat în fostul Grânar al Republicii Serenissima, Muzeul de Istorie Navală te poartă prin cinci etaje pline de exponate navale, flote în miniatură, arme și uniforme.

Există și un pavilion dedicat navelor, cu ambarcațiuni istorice și gondole în mărime naturală.

Poți chiar să intri într-un submarin autentic din Războiul Rece!

Continuând spre est, zona de pe malul apei devine şi mai liniștită, făcand loc vieții cotidinene venețiene. Ia în calcul un ocol pe Via Garibaldi pentru a o experimenta pe cont propriu.

Înapoi pe mal, distanța mai mare deschide priveliști mai largi peste Bazinul San Marco, cu tot mai mult din lagună la vedere.

Încep să apară pete de verde, mai întâi la Giardini della Marinaressa și, în cele din urmă, în verdele luxuriant de la Grădinile Bienalei.

Create în timpul lui Napoleon ca primele grădini publice ale orașului, Giardini sunt astăzi strâns legate de Bienala de la Veneția, care ocupă mai multe zone ale parcului.

Însă fâșia de-a lungul lagunei, care se întinde spre Via Garibaldi, este întotdeauna deschisă publicului.

Este un loc minunat pentru a-ți odihni picioarele obosite după plimbare și pentru a admira priveliști spectaculoase peste întregul Bazin San Marco, mai ales la apus.

Chiar și după ce promenada largă de pe mal se termină, poți continua pe lângă apă, dincolo de Grădinile Bienalei.

În scurt timp ajungi la o altă zonă verde amplă: Parco delle Rimembranze. Aici, pinii umbrelă dau parcului un aer clar mediteraneean.

Într-un oraș în care spațiile verzi sunt surprinzător de puține, acest parc generos are mai multe locuri de joacă, o zonă de picnic și chiar o sală de fitness în aer liber, cu suficient loc pentru a încetini putin și a te bucura de apusuri spectaculoase.

Când vine vremea să te întorci, dacă încă ai energie, poți reface traseul pe jos.

De data aceasta, mergând spre vest, vei vedea zona de pe malul apei din direcția opusă, cu cele mai emblematice repere ale Veneției, precum Campanila San Marco și Santa Maria della Salute, mereu în raza privirii.

Iar când vei ajunge în cele din urmă în Piața San Marco, poate că turiștii de o zi vor fi plecat deja acasă, lăsându-ți concertele din piață doar ție.

Dacă ai mers suficient pe jos pentru o zi, urcă pur și simplu într-un vaporetto la una dintre numeroasele stații de-a lungul malului și lasă autobuzul pe apă să te ducă înapoi spre San Marco sau mai departe, către următoarea oprire.

Vrei mai mult? Mai există o plimbare asemănătoare pe malul apei, pe care merită să o păstrezi pentru altă zi.

Zattere este cealaltă mare promenadă a Veneției orientată spre sud, la fel de lată și cu priveliști ample, de data aceasta peste Canalul Giudecca.

Am îndrăzni chiar să spunem că are un aer mai local decât Riva. Mai ales în după-amiezile însorite, localnicii îi parcurg cei aproape 2 km, plimbându-se, stând de vorbă, punându-se la curent cu ultimele noutăți și bârfe și oprindu-se pentru gelato.

Iar când ți-a ajuns, alege pur și simplu o calle la întâmplare și intră mai adânc în Dorsoduro pentru doza obișnuită de canale pitorești, podulețe fermecătoare și colțuri liniștite.